Opinia specialiștilor Leviatan Group privind dezvoltarea unei infrastructuri spitalicești sigure și durabile în România a fost cuprinsă într-un interviu realizat la începutul lunii aprilie 2025 de Asociaţia Profesională pentru Monitorizare Geotehnică şi Structurală (APMGS), în cadrul campaniei #SpitaleSigure, pe care vă invităm să-l citiți în cele ce urmează.

Cum vă raportați la subiectul sănătății structurale în ceea ce privește infrastructura spitalicească? Ce este important pentru dvs. referitor la acest aspect?

Ne raportăm la sănătatea structurală a infrastructurii spitalicești ca la un element esențial pentru funcționarea sigură, continuă și adaptabilă a unităților medicale. Infrastructura spitalicească include proiecte cu un grad ridicat de complexitate în toate etapele – de la concept și proiectare până la execuție și gestionarea bugetului pentru implementarea soluțiilor tehnologice. În exploatare, spitalele devin ecosisteme vii, unde arhitectura, structura, instalațiile, echipamentele și procesele medicale funcționează într-o interdependență aproape organică, având ca scop principal asigurarea sănătății pacienților.

Pentru a răspunde cerințelor ridicate de siguranță și funcționare neîntreruptă, este esențială implicarea unei echipe multidisciplinare – arhitecți, ingineri, epidemiologi – încă din faza inițială, pentru a integra durabilitatea și rigiditatea construcției, dar și flexibilitatea necesară adaptării la tehnologii și procese medicale în continuă evoluție. Spitalele, fiind clasificate în clasa I de importanță, sunt proiectate cu măsuri suplimentare de siguranță, precum un factor de importanță ridicat în calculul seismic, regularitate în plan și pe verticală și utilizarea metodelor avansate de analiză structurală, astfel încât clădirile să rămână operaționale în situații extreme.

Se pune un accent deosebit pe conformarea structurală – dispunerea optimă a elementelor de rezistență, utilizarea rosturilor structurale, înălțimi libere care să permită integrarea instalațiilor complexe și aplicarea sistemelor de izolare seismică, pentru reducerea forțelor transmise către structură și limitarea pagubelor. Totodată, spitalele trebuie să permită recompartimentări rapide pentru a se adapta la noi tehnologii și la schimbările de fluxuri medicale, cum ar fi în cazul epidemiilor. O astfel de abordare integrată și anticipativă garantează durabilitatea, eficiența și capacitatea de adaptare a infrastructurii, în beneficiul pacienților și al continuității actului medical.

Cum considerați și analizați modul în care arată proiectele de infrastructură spitalicească de la noi, în ce privește urmărirea comportării în timp? Este aceasta o prioritate în exploatarea acestor tipuri de proiecte? De ce?

În România, o parte semnificativă a spitalelor datează din perioade în care normele de proiectare și standardele de siguranță erau mai puțin stricte. Peste 60% dintre spitale se încadrează în cele mai slabe categorii de performanță, iar 21 dintre ele funcționează în clădiri cu risc seismic ridicat (clasa I), în timp ce alte 68 sunt clasificate în clasa de risc II, având potențialul de a suferi degradări majore în urma unui cutremur.

În acest context, urmărirea comportării în timp și mentenanța preventivă ar trebui să reprezinte o prioritate majoră. Spitalele trebuie să rămână funcționale chiar și în situații critice, precum cutremure, inundații sau incendii. Monitorizarea adecvată permite depistarea rapidă a unor probleme precum tasări, fisuri sau coroziuni și intervenții rapide, care previn degradările majore și contribuie la siguranța în exploatare. Pe lângă beneficiile evidente în planul securității, această practică aduce și avantaje economice: identificarea defectelor în stadii incipiente presupune costuri mai mici pentru intervenții și reduce necesitatea unor reparații majore și costisitoare.
Deși legislația impune urmărirea comportării în timp, lipsa resurselor financiare și a personalului specializat face ca monitorizarea sistematică să nu fie, deocamdată, o prioritate. Monitorizarea continuă și integrată – de la structura de rezistență, la instalații și fluxurile funcționale – este esențială pentru păstrarea unui “ecosistem” medical funcțional și sigur. O abordare conștientă și transparentă, bazată pe soluții moderne de monitorizare, poate preveni degradările severe, reduce costurile de întreținere și asigură continuitatea serviciilor medicale, protejând astfel atât pacienții, cât și personalul medical, inclusiv în situații critice.

Care sunt principalele riscuri care fac din aceste tipuri de proiecte unele care trebuie atent monitorizate structural? Și care sunt provocările principale în acest sens?

Proiectele de infrastructură spitalicească presupun riscuri semnificative care impun o monitorizare atentă. Spitalele trebuie să rămână funcționale chiar și în condiții de urgență, cum ar fi cutremurele sau alte dezastre naturale, ceea ce implică o rezistență structurală superioară și o întreținere susținută. Chiar și defecțiunile minore pot afecta grav funcționarea unor spații sensibile din punct de vedere septic sau pot compromite echipamente medicale costisitoare, punând în pericol siguranța pacienților și continuitatea actului medical.

Un alt risc important este reprezentat de sarcinile mari și solicitările variabile la care sunt supuse clădirile spitalicești. Echipamentele grele, precum cele pentru imagistică medicală (CT, RMN), alături de traficul intens generat de personal și pacienți, determină încărcări suplimentare care pot duce la deformări și la o creștere a vulnerabilității în fața seismelor. Distribuția inegală a sarcinilor, coroborată cu lipsa unei mentenanțe corecte, favorizează apariția fisurilor, tasărilor și a altor puncte sensibile în structura de rezistență. În plus, betonul, oțelul și zidăria suferă în timp degradări din cauza umidității, coroziunii și a factorilor de mediu, iar intervențiile târzii sau lipsa reparațiilor esențiale duc la slăbirea structurii, mai ales în zonele de infrastructură, care sunt sensibile.

Spitalele sunt frecvent supuse unor renovări sau extinderi, pentru a integra noi secții și tehnologii, fapt ce poate altera distribuția sarcinilor și necesită reevaluări structurale. Pentru a evita riscuri majore – precum oprirea activității, evacuarea sau afectarea siguranței pacienților – este nevoie de monitorizare continuă, identificarea rapidă a problemelor și intervenții imediate. Numai așa se pot menține funcționalitatea și durabilitatea infrastructurii spitalicești în fața tuturor provocărilor.

Care sunt recomandările pe care le puteți face atunci când vine vorba despre subiectul sănătății structurale?

Recomandările legate de sănătatea structurală a infrastructurii trebuie să pornească de la o abordare proactivă și o planificare riguroasă pe termen lung. Este esențial să existe un program complet de urmărire a comportării construcției, care să includă inspecții periodice, etape clare de monitorizare și intervenție, precum și reacții imediate în urma unor evenimente majore – cum sunt cutremurele, exploziile sau incendiile – prin inspecții detaliate care să confirme menținerea sau să permită refacerea capacității structurale.

Un alt aspect cheie este integrarea monitorizării avansate prin tehnologii moderne. Utilizarea senzorilor structurali care măsoară vibrații, deformații sau umiditate, accelerometre și tehnici 3D de măsurători topografice permite colectarea de date în timp real. Aceste informații sunt procesate prin sisteme de alertă timpurie și software specializat, care semnalează depășirea parametrilor critici, permițând astfel intervenții rapide și bine direcționate. Mai mult, folosirea unor platforme digitale pentru colectarea și interpretarea datelor sprijină luarea unor decizii informate și contribuie direct la prevenirea situațiilor cu risc major.

Nu în ultimul rând, o cultură organizațională orientată spre siguranță este esențială. Formarea personalului în recunoașterea degradărilor – fie că este vorba de fisuri, infiltrații sau probleme apărute la uși și ferestre – și existența unor proceduri clare de inspecție contribuie la intervenții din timp. În același timp, alocarea de fonduri dedicate pentru activități de monitorizare, întreținere, reparații și consolidări trebuie privită ca o investiție de importanță egală cu cea pentru echipamentele medicale, asigurând astfel nu doar funcționarea infrastructurii, ci și protecția vieților omenești.

Asociaţia Profesională pentru Monitorizare Geotehnică şi Structurală (APMGS) este o organizație non-profit ce reunește specialiști, companii și instituții dedicate monitorizării geotehnice și structurale. Prin expertiză, colaborare și inovație, APMGS își propune să îmbunătățească siguranța și performanța infrastructurii construite.